...

Cand cineva iti spune ca ii este mai bine singur decat cu tine incepi sa iti derulezi in cap toate episoadele 'sex and the city' si sfaturile din cosmopolitan de care mai aveai timp prin liceu pentru a traduce cele de sus intr-o limba pe care o intelegi si tu. Din pacate nu a repurtat nicio femeie nicio victorie pana acum in ceea ce priveste initierea in sfintele taine ale mintii speciei adverse. Tot ce mai poti spera este ca va veni si ziua cand ii vei putea combina nitritii cu Viagra, sau daca nu tu, macar aia mica care vine dupa tine cu ambitie si planuri mari si care spera romantic la o relatie mai stabila cu averea lui decat cu el.
Noi femeile nu vom intelege eever de ce barbatii ne confunda cu o piesa marca Cooperativa Textila Sibiu cand noi de fapt suntem niste fapturi atat de dragute si gingase, rezervor constant de iubire si mangaiere, pregatite sa ii mintim frumos si sa ne prefacem ca suntem interesate de pasiunile lor si ca le respectam idealurile si admiram barbatia.
De fapt nu stiu de ce ne complicam existenta in mod alchimist, niciun barbat pe care vom pune mana nu se va transforma niciodata in aur.

Kalispera!

Autobuz.
'Heraklion?', 'Ne, ne.' Ma asez la geam si astept cu mare nerabdare sa ajung in capitala. Peisajul grec si inghesuit ma framanta de cateva zile. Ma harnicesc sa descifrez toate denumirile luminoase de orice. Suprematia o detine fara dubii mandrul 'farmakeio' in toate formele si dimensiunile. Suna un telefon si raspunde un tip in pantaloni scurti si bocanci, pleata si t-shirt army style. Auzim toti cu mare claritate ce discuta domnul, pacat ca nu intelegem. Privirea mi se incrunta a fascinatie cand blonda din spatele domnului galagios isi scoate peria si incepe sa se pieptene agale. Nu apuc sa numar firele de par in cadere libera din cauza socului ca voi intra in Marks and Spencer inainte de a ma da jos din autobuz. Din fericire, gigantul se opreste la stop, numai bine incadrat temporo-spatial ca un scooter-ist sa se sprijine cu o mana de el.
Verde (sau asa ceva). Trecem pe langa un magazin impanzit cu icoane flancat de unul impanzit cu pantofi si de altul cu o domnisoara in vitrina pe care o machiaza alta domnisoara, care (cand nu machiaza) vinde cosmetice din ulei de masline.
Din autobuz strabate o manea (despre iubire si tradare) si afara se pozeaza in puterea noptii o mireasa cu al ei mire in fata unei biserici goale.
Cobor din autobuz in fata tirului cu detinuti si ma indrept spre centrul pietonal de unde se aud strigate si se flutura steaguri verzi in timp ce pe un ecran imens cuvanteaza cineva. Miroase a politica si baclava.
Ma asez la o terasa si comand o cafea la care primesc porumb prajit si chipsuri.
Un moment de viata colorata.

greu

Am deschis televizorul.

'Io ma dau in skatepark. adica altii se dau street da io asa ma dau. adica ma dau si street ca nu pot sa zic ca am un singur loc unde ma dau numa acolo. altii au da io nu. ma dau peste tot. da ma bucur ca apar la televizor si am ceva de zis ca sa zic asa ca multi nu stiu de noi si iarna o ardem aiurea ca sa zic in limbaju nostru de rolleri ca n-avem unde sa ne dam si...'

Am inchis televizorul (plangand soarta rollerilor pe timp de iarna mai tare decat pe cea a pinguinilor imperiali).

....

lectie pe fuga

Din categoria "a murit de locomotie" (sau "concluzie", dupa caz), "am ligamentele rupte si incrucisate", "m-am saturat de coruptia de pe mine" mai am una tare de tot care scoate la iveala anumite relatii nemaipomenite in istoria morfologiei limbii romane.
"-Doamna, sunteti alergica?
-Daaa, sunt sprintena, doamnaaa, sunt sprintena. Nuuu-s molatica!"
Deeeci, studiind arborele genealogic al adjectivului "alergic/alergica", am ajuns la concluzia ca una din rudele sale mai indepartate, dupa mama, este nimeni altul decat verbul "a alerga". Astfel, o persoana care prezinta o alergie este definita ca fiind o persoana supusa actiunii de alergare.

Tipologie
Individul alergic se deplaseaza repede si cu usurinta, este iute, focos, saltaret si zglobiu. El dovedeste vioiciune, desfasoara miscari multiple si alerte. Alergicul este inalt, suplu si elegant, sprinten la minte si zburatic (reg.). Lui i se opune individul greoi, molatic.

Asa ar fi fost daca ar fi fost. Bine ca n-a fost.

despre noile adictii

In zilele slute (si nu numai) avem nevoie de o doza de "that special something" care de fapt nu e deloc special, e o optiune facila de a omori plictiseala (si de a ne retine cu orice pret de la a face ceva cu adevarat util), o chestie almost random si almost fun:
The New Adventures of Old Christine (cu Julia-Louis Dreyfus intr-un rol de multe Emmy-uri timp de 4 sezoane)
How I Met Your Mother (despre barbatii pe care nu iti doresti sa ii intalnesti, dar te amuza atunci cand se intalnesc cu altele)
Facebook (!!) cu al sau FarmVille (ferma pe care nu o vei avea niciodata: cu multi bani, recolta rapida si vecini darnici)
Starbucks Coffee la filtrul din bucatarie (pentru ca e fina si firmata si ..mai ales pentru ca ai primit-o cadou)
shopping inutil (pentru ca in fiecare zi ai nevoie de un element curativ)
Woody Allen (pentru ca e mai nebun ca tine si pentru ca iti place umorul evreiesc)
Psychologies Magazine (pentru ca redactorii stiu si romana si psihologie)
si in sfarsit..
The Definitive Lennon - Working Class Hero (pentru ca omul asta chiar stia ce facea)

in spite of all the danger

For Those About To Folk (We Salute You)

"Cel mai ecologic festival românesc de muzică a ajuns la a V-a ediţie. Acesta se va desfăşura la Vama Veche în zilele de 30, 31 iulie şi 1 august", scrie jurnalul.ro
Se vrea o ecologie sufleteasca, o curatire a spiritului care a uitat zborul in sfortarea de a se adapta la falsa idee de 'living social'. Sa uitam de examene, claxoane, bani si competitii, de tot ce ne-a incatusat in drumul nostru 'adult' prin viata si sa ne intoarcem la nisip, mare, scoici, soni si...libera practica sau la arta de a practica liber un exercitiu spiritual. E un fel de eterna reintoarcere la noi insine a carei idee o inalt cu caldura in gandurile voastre.
Pe scurt....folk you!

medicina pa trend

Este exceptional sa fii medic- cu conditia sa fii de fapt actor. Are loc o explozie de elite medicale atat printre studenti cat si printre cadrele specializate, care evident, se exprima in spatele ecranului. Tu il contempli frustrat, incercand sa realizezi fenomenul exploziv de medici(decupati din Men's Health) si medice (luate cu japca de pe catwalk) si imbuibati cu doctorate si competente si inteligente nebanuite (dar ravnite) de bietii pamanteni cu rezidentiat, specializare, primariat si cam atat, care incearca sa faca abstractie de ciupercile de pe gresia cabinetelor, purtandu-si povara si abstinenta pe cifoza din dotare.
Apropo de abstinenta(sau de opusul ei)...regizorasii filmelor cu (multi, multi) medici pesemne ca se super-excita la ideea unei mese de disectie/autopsie/dus de spital/camere de garda. Hmmm...chiar mi-ar placea sa cred in acest nebanuit afrodisiac. In conceptia mea, toate cele mai sus mentionate sunt in Top 1 "Passion-Killers Of All Time".
Colac peste pupaza, acesti zei ai medicinii din spatele ecranelor au parte zi de zi, in cele mai fashionable clinici, de cele mai ilustre, surprinzatoare, misterioase cazuri eeeever. Fie ca sunt criminali in fond (Pathology) sau studenti de elita bantuiti de spiritele ucigase ale cadavrelor disecate-in totala cunostinta de cauza (Unrest), medicinasii nostri bestiali arata fata aceea a medicinii care se poate naste numai din imaginatia unui absolvent de Regie si Film.
Nu voi lucra din pacate niciodata in Private Practice, nu voi face sex cu Alex Karev, iar politica spitalului nu imi va permite niciodata sa ma desfasor imbracata casual (nici parul nu-mi va fi placuit inainte de fiecare operatie. In universul meu populational situatia este dezamagitor de distorsionata. Parul, manichiura, machiajul, cunostintele medicale si fostul sot nu vor arata niciodata ca cele ale lui Addison Montgomery, iar costumul de clinica si boneta nu vor deveni niciodata sexy...
Realitatea bate filmul, indubitabil. Dar pentru ca ne place sa visam, inca (se pare ca)putem, continuam sa vizionam aparentele medicale izbuncnite din sclipirile filmografice ale unora, total straini de mediul real pe care il expun stiintifico-fantastic.

performanta bre

Ma relaxam 5 minute intre placenta si testicule (bineinteles, histologic vorbind) si fumam o tigara in Observator cand afemeia 1 intra cu politehnistul ei turtit sa puna la punct ultimele detalii ale mega-smenului pe care urmau sa il desavarseasca parsiv a doua zi cand, dragul de el, avea ceva examen SF si draga de ea trebuia sa ii dicteze prin senzationalele casti...desene. Da, desene. Si se dadeau amandoi de ceasul mortii, ea ca nu poate dicta desene, el ca nu intelege si ca, daca il mai si prinde pe deaspura dracu' de prof care a avut impertinenta de a ii chema la examenul ala, pfuii, mama lui de examen.
In framantari agonice, aparu afemeia 2 cu gura pe ei, ca, mama lor, ce se streseaza atat, e doar un examen, e cu henzfri, e ok. Afemeia 2 avea ea alte treburi, urma sa se uite cu colega de camara (ca alea nu-s camere) la 'hi nat zet intu iu' (de parca nu stiam si noi asta inainte sa ii chinuie visele revelatoare pe regizorasii americani).
Ramasi iar in trei, stupefiata, ma uitam cum vorbea el cu tipu' care urma sa ii bage a doua zi desenele in urechi si ma gandeam ca as avea si eu nevoie urgenta de niste lame (macar cu uterul).
Amarati ca vai de ei, cu morcovu-n dos si henzfriu' aproape in locasul potrivit, au mai fumat o tigara, ca doar mai era timp pana a doua zi si eu, care speram naiv sa se mai ingrase ziua cu niste ore, am pornit spre testiculele mele...

L is the new R

Nu stiu ce se intampla in ziua de azi, dar se pare ca ar trebui sa multumesc mirobolantei mele facultati de istoria medicinii pentru mirobolantele "letopiseturi" stiintifice (datand cam de cand visa Hatieganu sa dea la medicina) pentru ca au fost, sunt si vor ramane totusi una din putinele surse de, sa zicem, ortografie romana din spatiul meu imediat inconjurator. N-am sa inteleg niciodata nevoia ranii pe retina pe care si-o aplica noul val emonoid haifaivist prin tastarea aleatorie a clapelor laptopului.

sau poate ar trebui sa scriu : "noo shteew tze s yntamplah yhn seeua d asy, dal s pale k al tlebuy s multzoo (sau mesk ...doopa plefelyntza) meelobolantey mele fakooltatzy d istolia medytzynee pentlu milobolantele "letopisetzuly" shteentzyFITZE (dtnd km d p vlemea knd vysa Hatzyeganuu s thea la meditzina) pentlu k auh fst, soont shy vol lamanee totushy oona dyn putzeenele soolse the, s sitzem, oltoglafye lomana dyn spatzyool meoo ymedeeat inkonjoolatol. Nam s yntzeleg neetzyodata newoya lanii p letina p kle shy-o apleek noool wal emonoeed hayfayweest plyn tasstalea aleatolye a clapelol laptopuluy."

ecsemplee landom:
(pe astea nu le-am mai chinuit eu):

vleaw sa zambesty
vleaw o plivile felicitha
wai puy :-s
ai o gaurik in kp
sooonth doal un om ...sooonth doal un om tse te iubejte enolm
zcy k plangy bbe :-s
pooosy male male male sa tleak;x
hy zceay dhe me k am poza intunecoase :))
ulatu' mew ;x;x;x;x;x
doal al mew ;x
nuh imi plashe :-w
plea sooopalici ptr bebele mew:-w
tsea my flumy pouja ;x

sper ca iubiteii sa fie in coma diabetica deja si sa nu apuce sa citeasca asta, nu fac misto de nimeni, pur si simplu nu incape in mintea mea inghesuita explicatia curentului NU-NU-(please stop this)ist, dar ce sa mai.....

pOOp la woy,
wa besk pe totzy

Treat Herbs with Care

Ea era cu carti.
El deschidea Papilianul invers la pagina cu buzele, ca sa le faca labii. Era un fel de gealat al vremurilor sexpertizate de care s-au agatat junii absolventi de Colegii Nationale Ajutatoare. El se uita pe iutiub si schimba vibe-ul numai la bairamuri unde era dijei (la laptop). Rocoteca o lasase in urma ca, adiacent, il cunoscuse pe Lejereanu, atarnator sef de profesie. Lor le placea iarba verde de acasa (din dulap). Bun gospodar, o uda, iar ea se rasfata la lumina stelelor de Ne si fotosintetiza cu dragoste somatotropica printre Elementi si Dcu-uri. El se trezea in fiecare dimineata si lua de unde trebuia..hainele si shoes-ii dupa care se facea ca merge la facultati.
Ea se facea ca nu putea sa doarma de grija si de dor.
El uita de ea cand lua de unde trebuia..hainele si shoes-ii si pleca la facultati.
Ea nu era pe film cu el. Ei ii placea Almodovar.
El era amic cu un cilian cu care construia o casa. De fapt batea numai cuiele. De fapt era bloc. De fapt, nici nu conta ce era cand lua de unde trebuia..hainele si shoes-ii si pleca la facultati.
Cateodata venea la ea. Dar de cele mai multe ori o ardea aiurea cu Lejereanu. Le placea botanica.
Ei nu i-a mai placut. Ea era cu alte carti.

sfortare

am lipit cu ultimul rest de scotch foi albe pe pereti langa posterul cu john si le-am umplut de hormoni punct aseara punct azi am trecut mai departe si am mai adaugat ceva hepatocite punct recunosc virgula mansarda mea idilica din tinerete - tineretea mansardei- e starpita de flegma omului recent care ii maltrateaza aerul filologic si muzicologic de demult punct am incercat cu febra si efort grotesc sa pastrez misterul "copacului meu stravechi" virgula locul eternei reintoarceri si regasiri de sine -adica de mine- virgula dar am esuat intr-un mod patetic virgula demn de toata sila omeneasca pe care o simti atunci cand te dezamageste un prieten punct imi vreau sambetele si zambetele si visele de pe tavan punct
cand ma fac mare ma fac fericita puncte

de-aia

Ochi inchis

Woodyou?

Va propun un exercitiu.

Uitati-va intr-o zi la "Annie Hall" si la "Anything Else"
Uitati-va apoi la "Match Point" si la "Cassandra's Dream"

Nu va propun acest exercitiu doar ca sa ii mai admirati odata pe Ewan McGregor si Scarlett Johanssen (desi se poate si asta), ci mai degraba ca un exercitiu de lumesc, de lumescul lui Woody care mie mi s-a parut mereu un fel de Brecht al hilarului. De ce? Pentru ca, dupa pararea mea, filmele sale devin total epice, iar personajele nu absorb rolurile in maniera mihalcoviana, ci mai degraba le povestesc, ni le arata pentru a ne informa asupra unor probleme de viata, nu a ne impresiona prin problemele vietii altcuiva, fictiv. Woody nu devine fictiv in ciuda deloc timidelor dialoguri cu "publicul" care fractioneaza fiecare pelicula, iar personajele sale se invart in jurul psihanalizei, dragostei, plictiselii, frigiditatii si crimelor. Nu intalnesti exoticul lui Almodovar, intalnesti doar scenarii cunoscute, oameni cu vicii de care nici tu nu ai scapat, vieti asemanatoare cu a ta (..dupa caz, eu vorbesc in numele meu :D ), glume cu si despre evrei si un geniu, Woody Allen, bantuit de propriile sale personaje. Nu e erotism, dar poate deveni onanie intelectuala sau pur si simplu haz de necaz asupra festelor pe care ni le joaca viata, aspura schimbarii din noi si din lume, "like anything else".

but i still haven't found what i'm looking for....

Ma framanta titlul pe care l-am pus articolului care de fapt nu va fi articol. Pentru ca nu mai scriu nimic la el. Pentru ca numai atat aveam de spus. Pentru ca mai mult nu stiu ce as putea spune. Pentru ca daca as sti, n-ar exista titlul de mai sus. Si nu e protapit acolo doar pentru ca ascult U2 acum. Ascult Me2. Si eu. Nici eu nu am gasit ce caut.

Reteta rapida

Ingrediente:

-1 bucata vrabie
-geam rabatat
-perdea

Mod de preparare:

-se rabateaza geamul cu circa. 30 de minute inainte si se trage perdeaua pe jumatate
-se ia o bucata vrabie de dimensiune medie
-se blocheaza vrabia in unghiul geamului rabatat pe jumatatea cu perdeaua trasa (capul afara, corpul inauntru)
-se inchide geamul
-in mai putin de 1 secunda vrabia este gata

Va dorim pofta buna!

PS: true story (neintentionat desigur :D)

IN(SIST)OMNIA

M-am tripat pe Insomnia vietii, stau acolo de saptamani si imi astept chelnarul preferat sa imi mai aduca o limonada. Ascult acelasi playlist repetat in ritmuri tulburatoare si secret fum de tigara din celulele pachetului reducator de stres. Stres? Da, stres. Ca m-am hotarat sa invat din timp pentru examene, dar se pare ca am ceva anticorpi anti-invatat, transpira entuziasmul din mine de fiecare data cand citesc tehnica PCR.
E comod, e lume, e un vibe ok, de jazz in surdina si microbi all over the place. Incerc sa combat somnolenta din biblioteca prin tratament antibradilalic cu inca o doza de Insomnia. Si azi. Mi-am extins teritoriul la masa cu fotoliu, anti-camin style si incerc sa reproduc mental ce am citit in eterna revista de mame-casnice-sotii-bucatarese-cu-pulovere-tricotate-de-ele (aka "Fuer Sie") care zicea la un moment dat: "Sie merken gerade, wie viel Spass das Leben machen kann". Eu de ce nu pot interioriza asa ceva? Am scris chestia asta pe fiecare pagina din agenda, ca terapie anti-moliciune cotidiana, dar singurul efect este ca incepe sa ma dispere superficialitatea frazei si incorectitudinea exprimarii. Ich merke nichts. Domina un nor pe care Bacovia ar fi invidios. E chiar deaspura capului meu incert.
Lampa imi aduce aminte de Salitos si fotoliul de casa. Pe perete e o tipa care strange in brate o perna. E rosie. Si Sting e an English man in NY. Sting si eu tigara. Si cursul 8 e lung.
I'm an alien. Alienata de fraza din revista. Trebuie sa imi gasesc alta fraza. Si alta insomnie. Si alt fotoliu. Acasa.

Habarnism urban

vreau un oras cu povesti. vreau un oras cu tigari ieftine. si cafea. pe garduri. vreau un oras cu jazz gratis si dans. vreau un oras rosu. vreau un oras gol cu oameni. vreau un oras cald. si fara limite. fara granite. cu nisip. si vreau un oras cu o mare mica. si cort. in oras. vreau trandafiri. vreau un oras cu umbra. si pomi inalti. si protectori. si iubitori. vreau un oras cu frumos. vreau liniste in oras. si baloane. vreau un oras cu lampase. si curcubeu. vreau un oras cu copilarie. si cu ceai dansant. vreau un oras cu tigari de foi. de vanilie. si vreau un oras cu carte. si stil. si spirit. vreau un oras cu ananas. si frunze.
dar orasul nu stie.

Fata merge pe jos

Fata merge pe jos, fata merge dansand, paltonul pe dos.
Nu stiu cate tigari am fumat, gandindu-ma la o explicatie, la o interpretare, la ce exact se refera gagica aia superba cand canta asa ceva.
Fata merge pe jos.
Fata merge dansand.
Paltonul pe dos.
Ma gandesc care din fetele astea sunt eu.
Cred ca aia cu paltonu' pe dos.
Ascult 'Tanz der Schatten' , ceva ghosts from the past. E ok, e cald, e cafea, e ..paltonul pe dos.

Tanz Der Schatten

Meine Augen sind so dunkel,
Auch sind die Visionen schwarz,
Schwarz wie die Nacht;
Der Dämmerzustand des Menschen -
Ist meine Zeit des Daseins.

Gleichwohl hast du deine Augen versteckt
Lichtschein hinter der Dunkelheit;
Ein Licht das mir gezeigt hat,
Daß du von Angst erfüllt bist.
Erzähle mir bitte
Warum du diese Angst in dir trägst?“

„Ich bin so alleine,
Einsamkeit in Ewigkeit -
Gedanken nur für mich,
Mit dem Schatten flüstere ich -
Mit dem Schatten tanze ich -
Einsam wandere ich,
Das Blut begehre ich Totentanz“

„Den tödlichen Kuß zu empfangen,
Folge der Finsternis in das Nichts!
Süßer Nektar auf deinen Lippen;
Ein Rinnsal blutfeuchten Leben,
Ich lecke die Liebe aus deinem Gesicht,
Ich lecke den Haß aus deinem Gesicht“

„Tanze nicht mehr mit dem Schatten,
Tanze bitte nicht über das Grab,
Tanze mit mir den Walzer Luzifers.
Ich sehne mich deine Braut zu sein
- Um zu Finsternis zu werden.“

„Ein so berauschendes Gefühl
Meine bittere Existenz zu schmecken!“

„Für immer und unendlich:
Ein Seelsorger deiner bin ich.“

„Gebe dich mir hin!
Ich war von Trauer erfüllt,
Ich war so untröstlich,
Doch du hast die Liebe entfacht!“

„Laß mich deinen Kuß begrüßen:
Den selbstzerstörerischen Kuß.“

„...Bis ich sterbe, umarme mich,
Und ich werde wieder auferstehen...
Ich liebe dich...“

Google loves you

just so you know... (google-ire prin aprilie)

medicina 89.000.000 cautari
management 889.000.000

slow food 30.800.000
fast food 145.000.000

emeric imre 41.200
fernando de
la caransebes 112.000

hartie 3.060.000
plastic 725.000.000

gangs of ny 1.180.000
titanic 28.600.000

manastire 733.000
bordel 3.830.000

femeie 969.000
bere 25.200.000

si mai ales etc.....

pentru ca e de suflet...

la adio (si) tu...

Cand inca eram eu acra datorita despartirii crunte de domnul mai jos mentionat, cel cu portofel sigilat si mutilat saracu'...n-avea obraz, am iesit de voie de nevoie cu plansu-n gat si usturimi la ochi, cu o fusta si niste cizme lungi (menite sa imi acopere pilozitatea uniforma ce imi decora perfid picioarele intr-un martie pe la inceput) la un chef unde de voie, de nevoie am fost martora unui one-man-show pe masa din vecini unde o gagica chinuita se contorsiona de numa-numa pe un jaga-jaga mai rocherist asa, numai ca o avea mai mult cu jaga decat cu rochu asa ca m-am infiorat si m-am dus, initial la camin, dar in final intr-un club (care intre timp a ars de doua ori in stil roman) care se vroia de senzatie...
Acolo am dat de el. Si el de mine. Amandoi, intr-o combinatie perfecta etilico-erotica, eu cu ura unei despartiri dospita in epigastru si in atriul drept, el cu entuziasmul nou-venitului si un brand cat castigul la poker al fostului magar.
Era un viking jumate' vareg (din partea maica-sii, sange de ivan), un tanar respectabil cu genom perfect- si armata la CV- care s-a hotarat sa ma iubeasca chimic, fizic si anatomic corect timp de exact 2 luni, sederea lui pe plai mioritic. M-a scos elegant din circul meu sentimental odata cu alcoolul furnizat in mod strategic din propriul portofel euro-pean si odata cu reglarea nivelului de foliculina. S-a vrut un experiment social care sa imi demonstreze mie ca femeia moderna si postmoderna poate adopta, interioriza, manifesta nonsalanta si indiferenta inecata in porcism a mai albei jumatati masculine, ca doar punctu' ala din yin nu e protapit degeaba acolo de atatia ani lumina.
Cand zic femeia moderna si postmoderna, non-curva (sa se inteleaga si nuantele), ma refer de fapt la mine, pentru ca eu eram adepta acelei dependente maladive de barbatul (vorba vine) care iti fierbe patul si sufletul de femeie-wannabe (datorita aparitiei Lui) ca apoi sa iti raceasca asternuturile cu aceeasi viteza cu care a ejaculat prima data. Cliseul femeii independente se prabuseste de obicei in fata unei aventuri care te face sa te dezbraci, de arta amorului si de amorul artei deopotriva, pana sa intelegi ca in mintea masculului alfa de langa tine love and sex are not related.
Dupa ce zburatorul meu a luat cale intoarsa, de nevoie evident, m-am simtit usurata si am multumit imprejurarii care l-a facut sa plece fortat. Despartirea iminenta a survenit din cauze independente de mine, de el si natura lui de homo ludens si barbat vanator.
Se facea ca barbatul meu trebuia sa se prezinte la strigare in echipa de rugby ca altfel se vedea inlocuit. Multumesc si azi omului care mi-a salvat buzunarul de costul nenumaratelor batiste si batoane de ciocolata cu care intra in comuniune femeia aruncata. Si ii multumesc si lui care prin natura sa de zburator m-a facut femeie, si el, again, poate mai femeie si mai moderna si postmoderna decat inainte.
Nu stiu de ce am scris articolul, poate doar sa imortalizez momentul detasarii emotionale sau sa celebrez ideea de mica profitoare, sau poate ca finally am inteles ideea de friends with benefits, sau poate ca acum pot tese linistita o amintire cu iz de idila in jurul acestui personaj picat din cer (a.k.a. bar) care m-a linistit tetracameral.

Inviem gresit!

Inviem iarasi!
E Paste. Pastem si noi fericiti in fata unui miel casapit, un fata unui pahar cu vin. (baietii..in timp ce fetele ametesc in masa de la parfumurile 'dolce i cabanna' din par plus anexe) Avem si cozonac in fata (de care suntem deja sictiriti, ca il vedem toata ziua la chioscuri dupa ce i-au furat astia copyright-ul bunicii.)
E iar Paste. Mergem la slujba de Inviere, family business (ultima de cand a murit mos Craciun si nu se mai aduna nimeni in jurul bradului sa il colinde). Dam de babe amortite care abia asteapta sa iasa la inconjurat sa isi ia vecinele la o mica barfa de cartier. Stam in biserica si ne minunam ca nu se mai termina slujba care tine deja de.... ieri...pentru ca noi asteptam festinul grotesc de acasa, programul special de Paste unde la protv vom avea ocazia sa re(re)vedem "meet the parents" si betiile cu prietenii veniti acasa..a..casa...a casa cuiva care da vreun chef in timp ce parintii sunt plecati la oferta in Mauritius.
Asa e...profan vorbind. pentru ca suntem niste rai, niste ignoranti, niste pervertiti, niste goi...
Dar hai sa nu mai fim profani! Azi macar. Va rog eu, azi. Azi sa fim niste zei muritori. Sa privim sacralitatea mielului de pe masa, a jertfei pe care biblicii i-o aduceau Domnului, a Invierii dinaintea noastra. Nu va vorbesc 'din partea lui Iisus'. Nu sunt de-alea..
Va vorbesc simplu, din suflet-ul de pe urma....
Sa ne simtim farama de ritual sacru..pentru ca ceea ce traim de Paste sa ne inalte, sa ne invie, sa ne spele, sa ne transpuna in timpul de demult in care nu perverteam Frumosul. Sa ne aduca ritualul inapoi! Sa ne aduca divinul in noi! O amintire amniotica sa ne arate cine mai suntem si de unde am venit. "Wege entstehen dadurch, dass man sie geht"..dar cum am mers si unde am ajuns mergand?
Va invit sa cugetam impreuna la motivul Invierii noastre. Si la felul cum vom invia. Astazi. Acum. Vreau sa stim de ce ne-am nascut, ne-am renascut, ne vom renaste. Sa fim constienti de darul zilei de azi, de proiectul sacru al 'destinului fericit'.
Profan vorbind, vom reveni la sticla de vin. Dar in suflet sa ramana sacrul originar, original, datator de viata.

De la Boutique la Mc.. sau incursiuni alcoolice prin Barcelona

Postez chestia asta pentru ca va va face pe voi, fetelor, sa va simtiti mai bine...si nu numai pe voi...si pe mine pentru ca e o istorioara interesanta de care trebuie sa ma eliberez si in plus ...am blogu' asta de vreo luna dar ...pana de inspiratie filologica, tipica bransei mele de medicinisti tristi.

De ce Boutique..
..asta e o chestie super fancy, un fel de paradis al pitzilor mai rasarite. Moi, quelle surprise, ador toalele firmate si aerul de boudoir napoleonean, bijurile sclipicioase si pantofii cu toc (shoes, shoes, shoes.......) care devin mai reale odata cu deschiderea magicului portofel matern...de Craciun, de Pasti...cunoasteti...
Trebuia sa ma intalnesc cu iubirea vietii mele de revelion..in Barcelona ( faptul ca gagiul locuia in Barcelona sporea iubirea mea pentru el...in viziunea mea, Barcelona e acel spatiu apoteotic, ireal de real si totusi too good to be true...un fel de neverneverland spre care inca naiva, sper sa ma indrept cu acte in regula one day). Iubirea vietii mele specificase ca vrea sa ma vada intr-o rochie neagra, nici prea prea nici foarte foarte, intelegeti voi, nici prea de curva, dar totusi una care sa ii trezeasca seva masculina ...ca de...
Asa ca, umila slujitoare a dragostei curate si fara de sfarsit, mi-am procurat minunea care sa corespunda doleantelor printului si am purces spre Barcelona imbatata de feromoni si de shoppingul care urma pe Las Ramblas and Co.
Urma o seara romantica la un restaurant fancy shit in orasul inimii mele cu omul meu, in ultima noapte a anului, fireworks, love, rochia mea neagra, love, my shoes, love, si love love lovin in camera de hotel (tot fancy, ca suna bine in context) mult promisa.

De ce Mc...
...pentru ca milord nu rezervase nicio masa. pentru ca am mers (la 14 cm distanta de sol...si nu din cauza levitatiei amoroase) la pas prin Barcelona si la plesneala sa cautam ceva stuff de mancat, tarand o sticla de plastic cu votca si suc (platita jumi-juma ca asa e corect) din care gagiu' se infrupta intr-o veselie la propriu si la figurat in timp ce imi filma tatele care mijau dracoase prin decolteul rochiei mele negre de la Boutique, singura chestie din podoaba mea vestimentara care se vedea prin palton. Dupa un mers umilitor si un scurt popas laturalnic, nu pentru makin-out, ci ca sa se pise domnul (in timp ce un imbecil incerca sa ma combine sa cumpar coca) s-a lansat magica invitatie la mc...ce-i drept...fancy mc...era in mijlocul orasului..dar pacat ca pana si el a stat in calea fericirii noastre, fiind inchis si ostil, total neprimitor...nu-i placea rochia mea neagra (si nici pantofii de Corte Ingles.) Dar hai totusi sa nu fim paranoici, paranoia nu isi are locul in iubiiire...deci, trecand de mc, m-am ales cu un trandafir, ce romantic, pentru ca am ordonat sa il primesc, asa ca omul meu ascultator si atent a scos 1 euro jumate cu un sictir pasional din buzunarul ghiozdanului murdar de ciocolata uscata (si asortat penibilo-jenant cu rochia mea de Boutique) si a platit domnului cu florile masura dragostei lui pentru mine. m-as fi topit si uscat (sau din contra :D ) si eu instant pe ghiozdanul lui...

de ce incursiuni alcoolice...
pentru ca sticla de votca platita frateste se golea intr-un ritm ametitor, inmuind circumvolutiunile printului meu fermecat, ametindu-i sinapsele si metamorfozandu-l in...hmm...just the normal guy, care moare beat pe o banca in mijlocul strazii cu balele curgandu-i rau, un one man show veritabil pentru gagicile (turiste) agatate de cate un gagic (turist) cu ochii intre tatele mele care stateau misto in rochia neagra de sub palton. Ma termina foamea groaznica (nu mai aveam nici tigari, dar in final am cerut de la niste pitzi blonde si de la un chel care vrajea la alta pitzi blonda).

Salvarea
Noroc ca am reusit la timp sa inlocuim cina romantica cu un palmier de 2 euro (ai mei) de la ceva patiserie ambulanta turceasca. Altfel ce faceam cu atatea calorii? Poate nu ma mai placea printul in rochia neagra de la Boutique. Castigand energie vinovata din grasimile meniului meu exotic puteam acum sa ma feresc de balele cele frumos curgatoare ale printului meu in timp ce sprijinit de rochia mea neagra de sub palton ne indreptam in directie opusa pentru ca gagiu' incurcase folderele: "orientare in orasul natal" scufundate in alcoolul etilic (platit frateste).
Pasul (meu) ne-a purtat spre un fel de Hanu Ancutei in varianta spaniola de balta si stramta rau, dar probabil si in locul ala se spuneau povesti din pribegie (de exemplu mie imi spunea printu' sa nu fac sex cu italienii de la masa alaturata) si alte baliverne barbatesti care nu-si au rostul. Am platit o cafea pentru mine sa poata printul sa se incalzeasca inauntru in timp ce afara trecuse deja un an si se facuse si 4 dimineata, moment in care pana si italienii s-au ridicat de la masa (fara sa mi-o traga ce-i drept) si am hotarat ca ar fi cazul sa ne indreptam si noi spre statia de autobuz care urma sa ne duca la culcusul lui cald si amoros. In momentul 'statie de autobuz' printul deja facuse ochi iar ochii mei deja scoteau tot felul de chestii ciudate, gen laaacrimi...o situatie total surprinzatoare ce denota doar labiliatea mea psihica...sunt si eu o alta nebuna pe lumea asta care nu stie sa aprecieze valoarea momentului: "curu' pe bordura asteptand autobuzul"....era Barcelona, era iubirea vietii mele, era rochia neagra (infasurata in palton) si my shoeeees...era doar frig si 1.ianuarie, fusese doar noaptea in 2 ...si un scandal despre neobrazarea de a fi fumat in perioada de blackout a craiului (dar episodul asta l-am omis intentionat)....fusese doar inima unei fete naive, crashed, fusesera doar vise despre frumusetea umana, crashed, despre dragoste nesfarsita, crashed, despre existenta reala a fericirii (macar la 20 de ani), crashed...in rest, totul ok. eram bine. eram cu el. era frumos. era Barcelona...si un bus ce ne ducea acasa...
pe mine m-a dus acasa de tot...si nici nu ma va mai intoarce..

ce s-a intamplat cu personajele...
printul meu s-a despartit de mine inaintea examenului de neuroanatomie. dar ma iubeste. sunt femeia vietii lui. fireste.
eu..hmm..eu
si rochia neagra...priveste stramta din dulap, face naveta cluj-sibiu si spera sa se cultive la opera si jazz..
(peronajul neamintit al gentutei negre de la Bershka, a crescut mare si s-a facut portofel. e cel mai fidel prieten al meu, desi, umil, nu are asa multe de oferit :) )