IN(SIST)OMNIA

M-am tripat pe Insomnia vietii, stau acolo de saptamani si imi astept chelnarul preferat sa imi mai aduca o limonada. Ascult acelasi playlist repetat in ritmuri tulburatoare si secret fum de tigara din celulele pachetului reducator de stres. Stres? Da, stres. Ca m-am hotarat sa invat din timp pentru examene, dar se pare ca am ceva anticorpi anti-invatat, transpira entuziasmul din mine de fiecare data cand citesc tehnica PCR.
E comod, e lume, e un vibe ok, de jazz in surdina si microbi all over the place. Incerc sa combat somnolenta din biblioteca prin tratament antibradilalic cu inca o doza de Insomnia. Si azi. Mi-am extins teritoriul la masa cu fotoliu, anti-camin style si incerc sa reproduc mental ce am citit in eterna revista de mame-casnice-sotii-bucatarese-cu-pulovere-tricotate-de-ele (aka "Fuer Sie") care zicea la un moment dat: "Sie merken gerade, wie viel Spass das Leben machen kann". Eu de ce nu pot interioriza asa ceva? Am scris chestia asta pe fiecare pagina din agenda, ca terapie anti-moliciune cotidiana, dar singurul efect este ca incepe sa ma dispere superficialitatea frazei si incorectitudinea exprimarii. Ich merke nichts. Domina un nor pe care Bacovia ar fi invidios. E chiar deaspura capului meu incert.
Lampa imi aduce aminte de Salitos si fotoliul de casa. Pe perete e o tipa care strange in brate o perna. E rosie. Si Sting e an English man in NY. Sting si eu tigara. Si cursul 8 e lung.
I'm an alien. Alienata de fraza din revista. Trebuie sa imi gasesc alta fraza. Si alta insomnie. Si alt fotoliu. Acasa.

Habarnism urban

vreau un oras cu povesti. vreau un oras cu tigari ieftine. si cafea. pe garduri. vreau un oras cu jazz gratis si dans. vreau un oras rosu. vreau un oras gol cu oameni. vreau un oras cald. si fara limite. fara granite. cu nisip. si vreau un oras cu o mare mica. si cort. in oras. vreau trandafiri. vreau un oras cu umbra. si pomi inalti. si protectori. si iubitori. vreau un oras cu frumos. vreau liniste in oras. si baloane. vreau un oras cu lampase. si curcubeu. vreau un oras cu copilarie. si cu ceai dansant. vreau un oras cu tigari de foi. de vanilie. si vreau un oras cu carte. si stil. si spirit. vreau un oras cu ananas. si frunze.
dar orasul nu stie.

Fata merge pe jos

Fata merge pe jos, fata merge dansand, paltonul pe dos.
Nu stiu cate tigari am fumat, gandindu-ma la o explicatie, la o interpretare, la ce exact se refera gagica aia superba cand canta asa ceva.
Fata merge pe jos.
Fata merge dansand.
Paltonul pe dos.
Ma gandesc care din fetele astea sunt eu.
Cred ca aia cu paltonu' pe dos.
Ascult 'Tanz der Schatten' , ceva ghosts from the past. E ok, e cald, e cafea, e ..paltonul pe dos.

Tanz Der Schatten

Meine Augen sind so dunkel,
Auch sind die Visionen schwarz,
Schwarz wie die Nacht;
Der Dämmerzustand des Menschen -
Ist meine Zeit des Daseins.

Gleichwohl hast du deine Augen versteckt
Lichtschein hinter der Dunkelheit;
Ein Licht das mir gezeigt hat,
Daß du von Angst erfüllt bist.
Erzähle mir bitte
Warum du diese Angst in dir trägst?“

„Ich bin so alleine,
Einsamkeit in Ewigkeit -
Gedanken nur für mich,
Mit dem Schatten flüstere ich -
Mit dem Schatten tanze ich -
Einsam wandere ich,
Das Blut begehre ich Totentanz“

„Den tödlichen Kuß zu empfangen,
Folge der Finsternis in das Nichts!
Süßer Nektar auf deinen Lippen;
Ein Rinnsal blutfeuchten Leben,
Ich lecke die Liebe aus deinem Gesicht,
Ich lecke den Haß aus deinem Gesicht“

„Tanze nicht mehr mit dem Schatten,
Tanze bitte nicht über das Grab,
Tanze mit mir den Walzer Luzifers.
Ich sehne mich deine Braut zu sein
- Um zu Finsternis zu werden.“

„Ein so berauschendes Gefühl
Meine bittere Existenz zu schmecken!“

„Für immer und unendlich:
Ein Seelsorger deiner bin ich.“

„Gebe dich mir hin!
Ich war von Trauer erfüllt,
Ich war so untröstlich,
Doch du hast die Liebe entfacht!“

„Laß mich deinen Kuß begrüßen:
Den selbstzerstörerischen Kuß.“

„...Bis ich sterbe, umarme mich,
Und ich werde wieder auferstehen...
Ich liebe dich...“

Google loves you

just so you know... (google-ire prin aprilie)

medicina 89.000.000 cautari
management 889.000.000

slow food 30.800.000
fast food 145.000.000

emeric imre 41.200
fernando de
la caransebes 112.000

hartie 3.060.000
plastic 725.000.000

gangs of ny 1.180.000
titanic 28.600.000

manastire 733.000
bordel 3.830.000

femeie 969.000
bere 25.200.000

si mai ales etc.....

pentru ca e de suflet...

la adio (si) tu...

Cand inca eram eu acra datorita despartirii crunte de domnul mai jos mentionat, cel cu portofel sigilat si mutilat saracu'...n-avea obraz, am iesit de voie de nevoie cu plansu-n gat si usturimi la ochi, cu o fusta si niste cizme lungi (menite sa imi acopere pilozitatea uniforma ce imi decora perfid picioarele intr-un martie pe la inceput) la un chef unde de voie, de nevoie am fost martora unui one-man-show pe masa din vecini unde o gagica chinuita se contorsiona de numa-numa pe un jaga-jaga mai rocherist asa, numai ca o avea mai mult cu jaga decat cu rochu asa ca m-am infiorat si m-am dus, initial la camin, dar in final intr-un club (care intre timp a ars de doua ori in stil roman) care se vroia de senzatie...
Acolo am dat de el. Si el de mine. Amandoi, intr-o combinatie perfecta etilico-erotica, eu cu ura unei despartiri dospita in epigastru si in atriul drept, el cu entuziasmul nou-venitului si un brand cat castigul la poker al fostului magar.
Era un viking jumate' vareg (din partea maica-sii, sange de ivan), un tanar respectabil cu genom perfect- si armata la CV- care s-a hotarat sa ma iubeasca chimic, fizic si anatomic corect timp de exact 2 luni, sederea lui pe plai mioritic. M-a scos elegant din circul meu sentimental odata cu alcoolul furnizat in mod strategic din propriul portofel euro-pean si odata cu reglarea nivelului de foliculina. S-a vrut un experiment social care sa imi demonstreze mie ca femeia moderna si postmoderna poate adopta, interioriza, manifesta nonsalanta si indiferenta inecata in porcism a mai albei jumatati masculine, ca doar punctu' ala din yin nu e protapit degeaba acolo de atatia ani lumina.
Cand zic femeia moderna si postmoderna, non-curva (sa se inteleaga si nuantele), ma refer de fapt la mine, pentru ca eu eram adepta acelei dependente maladive de barbatul (vorba vine) care iti fierbe patul si sufletul de femeie-wannabe (datorita aparitiei Lui) ca apoi sa iti raceasca asternuturile cu aceeasi viteza cu care a ejaculat prima data. Cliseul femeii independente se prabuseste de obicei in fata unei aventuri care te face sa te dezbraci, de arta amorului si de amorul artei deopotriva, pana sa intelegi ca in mintea masculului alfa de langa tine love and sex are not related.
Dupa ce zburatorul meu a luat cale intoarsa, de nevoie evident, m-am simtit usurata si am multumit imprejurarii care l-a facut sa plece fortat. Despartirea iminenta a survenit din cauze independente de mine, de el si natura lui de homo ludens si barbat vanator.
Se facea ca barbatul meu trebuia sa se prezinte la strigare in echipa de rugby ca altfel se vedea inlocuit. Multumesc si azi omului care mi-a salvat buzunarul de costul nenumaratelor batiste si batoane de ciocolata cu care intra in comuniune femeia aruncata. Si ii multumesc si lui care prin natura sa de zburator m-a facut femeie, si el, again, poate mai femeie si mai moderna si postmoderna decat inainte.
Nu stiu de ce am scris articolul, poate doar sa imortalizez momentul detasarii emotionale sau sa celebrez ideea de mica profitoare, sau poate ca finally am inteles ideea de friends with benefits, sau poate ca acum pot tese linistita o amintire cu iz de idila in jurul acestui personaj picat din cer (a.k.a. bar) care m-a linistit tetracameral.