la adio (si) tu...

Cand inca eram eu acra datorita despartirii crunte de domnul mai jos mentionat, cel cu portofel sigilat si mutilat saracu'...n-avea obraz, am iesit de voie de nevoie cu plansu-n gat si usturimi la ochi, cu o fusta si niste cizme lungi (menite sa imi acopere pilozitatea uniforma ce imi decora perfid picioarele intr-un martie pe la inceput) la un chef unde de voie, de nevoie am fost martora unui one-man-show pe masa din vecini unde o gagica chinuita se contorsiona de numa-numa pe un jaga-jaga mai rocherist asa, numai ca o avea mai mult cu jaga decat cu rochu asa ca m-am infiorat si m-am dus, initial la camin, dar in final intr-un club (care intre timp a ars de doua ori in stil roman) care se vroia de senzatie...
Acolo am dat de el. Si el de mine. Amandoi, intr-o combinatie perfecta etilico-erotica, eu cu ura unei despartiri dospita in epigastru si in atriul drept, el cu entuziasmul nou-venitului si un brand cat castigul la poker al fostului magar.
Era un viking jumate' vareg (din partea maica-sii, sange de ivan), un tanar respectabil cu genom perfect- si armata la CV- care s-a hotarat sa ma iubeasca chimic, fizic si anatomic corect timp de exact 2 luni, sederea lui pe plai mioritic. M-a scos elegant din circul meu sentimental odata cu alcoolul furnizat in mod strategic din propriul portofel euro-pean si odata cu reglarea nivelului de foliculina. S-a vrut un experiment social care sa imi demonstreze mie ca femeia moderna si postmoderna poate adopta, interioriza, manifesta nonsalanta si indiferenta inecata in porcism a mai albei jumatati masculine, ca doar punctu' ala din yin nu e protapit degeaba acolo de atatia ani lumina.
Cand zic femeia moderna si postmoderna, non-curva (sa se inteleaga si nuantele), ma refer de fapt la mine, pentru ca eu eram adepta acelei dependente maladive de barbatul (vorba vine) care iti fierbe patul si sufletul de femeie-wannabe (datorita aparitiei Lui) ca apoi sa iti raceasca asternuturile cu aceeasi viteza cu care a ejaculat prima data. Cliseul femeii independente se prabuseste de obicei in fata unei aventuri care te face sa te dezbraci, de arta amorului si de amorul artei deopotriva, pana sa intelegi ca in mintea masculului alfa de langa tine love and sex are not related.
Dupa ce zburatorul meu a luat cale intoarsa, de nevoie evident, m-am simtit usurata si am multumit imprejurarii care l-a facut sa plece fortat. Despartirea iminenta a survenit din cauze independente de mine, de el si natura lui de homo ludens si barbat vanator.
Se facea ca barbatul meu trebuia sa se prezinte la strigare in echipa de rugby ca altfel se vedea inlocuit. Multumesc si azi omului care mi-a salvat buzunarul de costul nenumaratelor batiste si batoane de ciocolata cu care intra in comuniune femeia aruncata. Si ii multumesc si lui care prin natura sa de zburator m-a facut femeie, si el, again, poate mai femeie si mai moderna si postmoderna decat inainte.
Nu stiu de ce am scris articolul, poate doar sa imortalizez momentul detasarii emotionale sau sa celebrez ideea de mica profitoare, sau poate ca finally am inteles ideea de friends with benefits, sau poate ca acum pot tese linistita o amintire cu iz de idila in jurul acestui personaj picat din cer (a.k.a. bar) care m-a linistit tetracameral.