Postez chestia asta pentru ca va va face pe voi, fetelor, sa va simtiti mai bine...si nu numai pe voi...si pe mine pentru ca e o istorioara interesanta de care trebuie sa ma eliberez si in plus ...am blogu' asta de vreo luna dar ...pana de inspiratie filologica, tipica bransei mele de medicinisti tristi.
De ce Boutique..
..asta e o chestie super fancy, un fel de paradis al pitzilor mai rasarite. Moi, quelle surprise, ador toalele firmate si aerul de boudoir napoleonean, bijurile sclipicioase si pantofii cu toc (shoes, shoes, shoes.......) care devin mai reale odata cu deschiderea magicului portofel matern...de Craciun, de Pasti...cunoasteti...
Trebuia sa ma intalnesc cu iubirea vietii mele de revelion..in Barcelona ( faptul ca gagiul locuia in Barcelona sporea iubirea mea pentru el...in viziunea mea, Barcelona e acel spatiu apoteotic, ireal de real si totusi too good to be true...un fel de neverneverland spre care inca naiva, sper sa ma indrept cu acte in regula one day). Iubirea vietii mele specificase ca vrea sa ma vada intr-o rochie neagra, nici prea prea nici foarte foarte, intelegeti voi, nici prea de curva, dar totusi una care sa ii trezeasca seva masculina ...ca de...
Asa ca, umila slujitoare a dragostei curate si fara de sfarsit, mi-am procurat minunea care sa corespunda doleantelor printului si am purces spre Barcelona imbatata de feromoni si de shoppingul care urma pe Las Ramblas and Co.
Urma o seara romantica la un restaurant fancy shit in orasul inimii mele cu omul meu, in ultima noapte a anului, fireworks, love, rochia mea neagra, love, my shoes, love, si love love lovin in camera de hotel (tot fancy, ca suna bine in context) mult promisa.
De ce Mc...
...pentru ca milord nu rezervase nicio masa. pentru ca am mers (la 14 cm distanta de sol...si nu din cauza levitatiei amoroase) la pas prin Barcelona si la plesneala sa cautam ceva stuff de mancat, tarand o sticla de plastic cu votca si suc (platita jumi-juma ca asa e corect) din care gagiu' se infrupta intr-o veselie la propriu si la figurat in timp ce imi filma tatele care mijau dracoase prin decolteul rochiei mele negre de la Boutique, singura chestie din podoaba mea vestimentara care se vedea prin palton. Dupa un mers umilitor si un scurt popas laturalnic, nu pentru makin-out, ci ca sa se pise domnul (in timp ce un imbecil incerca sa ma combine sa cumpar coca) s-a lansat magica invitatie la mc...ce-i drept...fancy mc...era in mijlocul orasului..dar pacat ca pana si el a stat in calea fericirii noastre, fiind inchis si ostil, total neprimitor...nu-i placea rochia mea neagra (si nici pantofii de Corte Ingles.) Dar hai totusi sa nu fim paranoici, paranoia nu isi are locul in iubiiire...deci, trecand de mc, m-am ales cu un trandafir, ce romantic, pentru ca am ordonat sa il primesc, asa ca omul meu ascultator si atent a scos 1 euro jumate cu un sictir pasional din buzunarul ghiozdanului murdar de ciocolata uscata (si asortat penibilo-jenant cu rochia mea de Boutique) si a platit domnului cu florile masura dragostei lui pentru mine. m-as fi topit si uscat (sau din contra :D ) si eu instant pe ghiozdanul lui...
de ce incursiuni alcoolice...
pentru ca sticla de votca platita frateste se golea intr-un ritm ametitor, inmuind circumvolutiunile printului meu fermecat, ametindu-i sinapsele si metamorfozandu-l in...hmm...just the normal guy, care moare beat pe o banca in mijlocul strazii cu balele curgandu-i rau, un one man show veritabil pentru gagicile (turiste) agatate de cate un gagic (turist) cu ochii intre tatele mele care stateau misto in rochia neagra de sub palton. Ma termina foamea groaznica (nu mai aveam nici tigari, dar in final am cerut de la niste pitzi blonde si de la un chel care vrajea la alta pitzi blonda).
Salvarea
Noroc ca am reusit la timp sa inlocuim cina romantica cu un palmier de 2 euro (ai mei) de la ceva patiserie ambulanta turceasca. Altfel ce faceam cu atatea calorii? Poate nu ma mai placea printul in rochia neagra de la Boutique. Castigand energie vinovata din grasimile meniului meu exotic puteam acum sa ma feresc de balele cele frumos curgatoare ale printului meu in timp ce sprijinit de rochia mea neagra de sub palton ne indreptam in directie opusa pentru ca gagiu' incurcase folderele: "orientare in orasul natal" scufundate in alcoolul etilic (platit frateste).
Pasul (meu) ne-a purtat spre un fel de Hanu Ancutei in varianta spaniola de balta si stramta rau, dar probabil si in locul ala se spuneau povesti din pribegie (de exemplu mie imi spunea printu' sa nu fac sex cu italienii de la masa alaturata) si alte baliverne barbatesti care nu-si au rostul. Am platit o cafea pentru mine sa poata printul sa se incalzeasca inauntru in timp ce afara trecuse deja un an si se facuse si 4 dimineata, moment in care pana si italienii s-au ridicat de la masa (fara sa mi-o traga ce-i drept) si am hotarat ca ar fi cazul sa ne indreptam si noi spre statia de autobuz care urma sa ne duca la culcusul lui cald si amoros. In momentul 'statie de autobuz' printul deja facuse ochi iar ochii mei deja scoteau tot felul de chestii ciudate, gen laaacrimi...o situatie total surprinzatoare ce denota doar labiliatea mea psihica...sunt si eu o alta nebuna pe lumea asta care nu stie sa aprecieze valoarea momentului: "curu' pe bordura asteptand autobuzul"....era Barcelona, era iubirea vietii mele, era rochia neagra (infasurata in palton) si my shoeeees...era doar frig si 1.ianuarie, fusese doar noaptea in 2 ...si un scandal despre neobrazarea de a fi fumat in perioada de blackout a craiului (dar episodul asta l-am omis intentionat)....fusese doar inima unei fete naive, crashed, fusesera doar vise despre frumusetea umana, crashed, despre dragoste nesfarsita, crashed, despre existenta reala a fericirii (macar la 20 de ani), crashed...in rest, totul ok. eram bine. eram cu el. era frumos. era Barcelona...si un bus ce ne ducea acasa...
pe mine m-a dus acasa de tot...si nici nu ma va mai intoarce..
ce s-a intamplat cu personajele...
printul meu s-a despartit de mine inaintea examenului de neuroanatomie. dar ma iubeste. sunt femeia vietii lui. fireste.
eu..hmm..eu
si rochia neagra...priveste stramta din dulap, face naveta cluj-sibiu si spera sa se cultive la opera si jazz..
(peronajul neamintit al gentutei negre de la Bershka, a crescut mare si s-a facut portofel. e cel mai fidel prieten al meu, desi, umil, nu are asa multe de oferit :) )
Postări
Iti doresc o primavara frumoasa!
RăspundețiȘtergere