duminică, 7 iunie 2009

Woodyou?


Va propun un exercitiu.

Uitati-va intr-o zi la "Annie Hall" si la "Anything Else"
Uitati-va apoi la "Match Point" si la "Cassandra's Dream"

Nu va propun acest exercitiu doar ca sa ii mai admirati odata pe Ewan McGregor si Scarlett Johanssen (desi se poate si asta), ci mai degraba ca un exercitiu de lumesc, de lumescul lui Woody care mie mi s-a parut mereu un fel de Brecht al hilarului. De ce? Pentru ca, dupa pararea mea, filmele sale devin total epice, iar personajele nu absorb rolurile in maniera mihalcoviana, ci mai degraba le povestesc, ni le arata pentru a ne informa asupra unor probleme de viata, nu a ne impresiona prin problemele vietii altcuiva, fictiv. Woody nu devine fictiv in ciuda deloc timidelor dialoguri cu "publicul" care fractioneaza fiecare pelicula, iar personajele sale se invart in jurul psihanalizei, dragostei, plictiselii, frigiditatii si crimelor. Nu intalnesti exoticul lui Almodovar, intalnesti doar scenarii cunoscute, oameni cu vicii de care nici tu nu ai scapat, vieti asemanatoare cu a ta (..dupa caz, eu vorbesc in numele meu :D ), glume cu si despre evrei si un geniu, Woody Allen, bantuit de propriile sale personaje. Nu e erotism, dar poate deveni onanie intelectuala sau pur si simplu haz de necaz asupra festelor pe care ni le joaca viata, aspura schimbarii din noi si din lume, "like anything else".

Un comentariu:

  1. bine ca numai aude brecht asta. el nu prea a fost un prieten a psihoanalizei si mai ales de american lifestyle. adica nu prea. deloc.
    totusi...onanie intelectuala nu strice. totusi mai bine decat sa te futi mereu cu comunismul. :))

    RăspundețiȘtergere